Propolisul, antibioticul natural al albinelor
De circa 3000 de ani, efectele benefice ale propolisului sunt recunoscute în mod special în tratamentul și prevenirea afecțiunilor respiratorii și a bolilor O.R.L. Excelent imunostimulator, propolisul se dovedește un antibiotic natural și un cicatrizant cutanat foarte activ.
Materie vegetală produsă de către albine pentru a asigura asepsia (sterilizarea) stupului lor, propolisul, în stare pură sau lichidă, este renumit din Antichitate. Egiptenii îl utilizau pentru a practica mumifierea în bune condiții de igienă, Aristotel îl aprecia pentru proprietățile sale antiseptice și cicatrizante, iar în Evul Mediu era utilizat pentru vindecarea rănilor provocate de săgeți pe câmpurile de bătălie.
Origine + o rășină provenită din arbori
Propolisul este o rășină (cu proprietăți antiseptice) cu care sunt acoperiți mugurii anumitor arbori. La origine, această rășină este o barieră împotriva agenților microbieni patogeni care ar putea infecta tinerele vlăstare ale arborilor. Albinele culeg propolisul de pe muguri și îl aduc la stup unde îl folosesc pentru a astupa interstițiile (spațiile goale) stupului, utilizându+l ca pe un mortar care asigură asepsia stupului. Originea propolisului depinde de zona climatică unde se găsesc stupii. În Europa, propolisul provine în proporție de 95% din mugurii plopilor.
Proprietăți + 300 de molecule active identificate
Propolisul este alcătuit în ansamblu din 50 % rășini și balsamuri, 30 % ceară, 10% uleiuri esențiale, 5 % polen și 5 % substanțe minerale și organice. Apicultorul poate extrage cea mai mare parte din ceară, obținând acel așa+numit propolis pur. Acest propolis pur este alcătuit 100% din molecule active de importanță farmacologică, cum sunt flavonoidele (pinocembrină, galangină, quercetină, acid cafeic), compuși fenolici (acizi aromatici, esteri ai acizilor aromatici), uleiuri esențiale și o serie de alți compuși organici puternici (acizi grași, zaharuri). Se deosebesc mai multe tipuri de propolis, în funcție de originea geografică și proprietățile sale terapeutice. Cel mai răspândit în Europa este propolisul brun.
Eficace în tratarea bolilor respiratorii
Flavonoidele conținute în propolis inhibă enzima care permite virusului să elibereze în organism materialul viral patogen. Prin urmare, conținutul genetic al virusului nu se poate propaga, deoarece rămâne prizonier în ”mantaua” sa. Propolisul este deci un aliat cu pondere importantă în lupta împotriva tuturor infecțiilor și bolilor cu transmitere virală, cum sunt răceala, gripa, durerile de gât, bronșita și anghina. Proprietățile sale antiinflamatoare și analgezice contribuie la calmarea durerilor pacienților suferind de tuse cronică, laringită, rinită și otită. Flavonoidele îi conferă propretăți antiseptice și antibiotice care stimulează ”apărătorile” organismului în fața agresorilor externi, propolisul fiind, așadar, recomandat și pentru prevenirea acestor afecțiuni.
Efecte asupra herpesului genital și vaginitelor
Numeroase studii au demonstrat că propolisul are un câmp larg de acțiuni foarte diferite. În anul 2000, cercetătorii ucrainieni au realizat un studiu pe pacienți suferind de herpes genital. Propolisul s+a dovedit mai eficient decât medicamentul administrat, de obicei, în tratarea acestuia.
Un studiu cubanez din 1995 raportează faptul că, după tratarea unor paciente suferind de vaginită cu un unguent conținând 5% propolis, acestea s+au vindecat 100%.
În anul 2002, o serie de pacienți cu arsuri de gradul doi au fost tratați cu o cremă conținând propolis. S+a constatat că arsurile generau mai puține inflamații și se cicatrizau mai rapid decât în cazul utilizării unui medicament alopat pe bază de sulfadiazină de argint, utilizată tradițional pentru tratarea arsurilor.
Sub formă de apă de gură, propolisul combate infecțiile bucale, rănile mucoasei cavității bucale sau abcesele. Cercetători brazilieni au testat eficacitatea propolisului, demonstrând că este eficient împotriva diferiților agenți patogeni care afectează cavitatea bucală (bacterii, ciuperci). De asemenea, o serie de studii au evidențiat capacitatea sa de a reduce durerile în cazul dinților sensibili.
O imensă speranță în lupta contra cancerului de prostată
Un studiu publicat în Cancer Prevention Research raportează faptul că unul din componentele propolisului, esterul fenetilic al acidului cafeic (CAPE), ar deține proprietăți antimutagene și anticancerigene. Celule cancerigene de la prostată au fost supuse unui tratament cu CAPE (Caffeic acid phenethyl ester), încetinindu+se considerabil proliferarea lor. Acest studiu a fost realizat pe șobolani, iar cercetătorii au constatat că o suplimentare cu CAPE frânează evoluția celulelor tumorale prostatice. Dacă se oprea suplimentarea, tumoarea reîncepea imediat să se dezvolte. Cu toate acestea, CAPE trebuie să fie îmbinat cu tratamente care distrug tumorile, acțiunea sa constând în întârzierea evoluției bolii.
