Obezitatea la copii

Obezitatea și surplusul ponderal: a preveni și a acționa

În decursul ultimelor decenii, obezitatea a devenit tot mai prezentă în lume. Organizația Mondială a Sănătății vorbește chiar de o epidemie la nivel mondial.

Și nu este vorba doar de o problemă înregistrată la adulți. Surplusul ponderal și obezitatea afectează mulți copii mici și de vârstă școlară.

Ce înseamnă surplusul ponderal (îngrășarea) și obezitatea?

Surplusul ponderal, numit, de asemenea, îngrășare, și obezitatea sunt definite ca fiind o acumulare anormală sau excesivă de grăsime corporală care dăunează sănătății. Obezitatea reprezintă  un exces de grăsime care întrece îngrășarea.

Pentru a stabili dacă un copil are o problemă legată de greutate, medicii utilizează indicele de masă corporală (IMC). Această măsurătoare se bazează atât pe greutate, cât și pe înălțime. La copii, interpretarea IMC trebuie totuși să fie adaptată, ținând cont de vârstă și de sex. Valorile IMC utilizate la adulți nu sunt, așadar, corespunzătoare pentru copii. Spre adolescență, această măsurătoare poate fi înlocuită cu cea a măsurării circumferinței taliei.

Cauzele îngrășării și obezității la copii

Factorii care contribuie la îngrășare și obezitate sunt numeroși. Printre aceștia se numără:

• o alimentație necorespunzătoare “hrănită” de industria alimentară(fast-food, mâncăruri gata preparate, porții foarte mari, publicitate etc.). În Quebec, legea interzice reclamele publicitare alimentare de la televiziune destinate copiilor de 0-13 ani, dar nu există nicio regulă în ceea ce privește reclamele pe rețelele sociale, jocurile video sau emisiunile online. Pe de altă parte, numeroase produse nu deosebit de nutritive (ex.: cereale) afișează pe ambalajul lor personaje care atrag atenția copiilor;
• o alimentație bogată în grăsimi, sare și zahăr.Pe lângă faptul că favorizează îngrășarea și obezitatea, alimentele bogate în  grăsimi, sare sau zahăr pot genera și numeroase boli, ca hipertensiune, diabet de tip 2 și/sau un procentaj ridicat de colesterol. Copiii nu sunt la adăpost în fața acestor boli;
• mai mult zahăr consumat(ex.: compot la pliculețe, sucuri). Compoturile și sucurile de fructe, chiar și cele naturale 100 %, au suferit o procesare care a distrus sau eliminat porțiunea fibroasă conținută în  fructele sau legumele respective. Fără fibre, zahărul este transformat mai ușor în grăsimi, stocate în consecință în celulele grase (lipocite);
• lipsa de somn,deoarece copiii care nu dorm suficient pot avea tendința de a mânca mai mult. Lipsa de somn, constatată uneori în timpul vacanței de vară, absența unui program de culcare sau utilizarea  exagerată a telefoanelor mobile, tabletelor, televizorului sunt asociate direct la copii cu creșterea în greutate și senzația de foame subită și puternică;
• sedentarismul, lipsa activității fizice și numărul de ore pretrecute în fața unui ecran. În mod clar, copiii care practică o activitate fizică și jocuri libere sau un sport nu se gândesc să ”ciugulească”. În schimb, cei care își petrec prea mult timp în fața ecranelor de tot felul nu au un somn odihnitor, necesar pentru o bună refacere, generând frecvent foamea subită și puternică;
• mesele luate stând în fața ecranului.Copiii a căror atenție este îndreptată spre un ecran, și nu spre masă, nu sunt în  măsură să recunoască primele semne de sațietate trimise de corp. Drept urmare, au tendința să mănânce mai mult decât are nevoie organismul lor;
• mesele mâncate rapid. În momentul în care un copil mănâncă repede, el are tendința de a consuma cantități mai mari și adesea de a mai cere ”încă o porție” fără să fi avut timpul să simtă primele semnale ale sațietății;
• genetica ”înfrățită” la mijlocul vieții.Există peste 150 de gene care pot regla pofta de mâncare, sațietatea, precum și absorbția și transformarea alimentelor de către organism. Aceste gene care favorizează creșterea în greutate pot fi transmise de ambii părinți. În prezent, știm însă că această genetică poate fi controlată prin practicarea de activități fizice, printr-o alimentație sănătoasă, un somn adecvat și un control ”sănătos” al utilizării televizoarelor, telefoanelor mobile, tabletelor;
• o serie de boli (ex.: tulburări genetice, afecțiuni endocrine sau neurologice). Anumite boli genetice afectează zone ale creierului copiilor responsabile cu pofta de mâncare și sațietatea. Bolile endocrine primare (de exemplu, hipotiroidia) sau secundare (cauzate de consumul sistemic și prelungit de cortizon) pot, de asemenea, să modifice apetitul și sațietatea, dar vor avea uneori un efect important asupra modului în care reacționează celulele grase (lipocitele);
• statutul socioeconomic.Deși planificarea meselor ajută la o reducere a costurilor și la efectuarea unor mai bune alegeri alimentare, nu e mai puțin important faptul că un venit redus și o educație precară sunt legate de un consum mai mare de produse foarte dulci, foarte sărate, foarte grase  și  ultraprocesate, deoarece acestea sunt adesea mai ieftine. Acest lucru împiedică uneori accesul la alimentele mai sănătoase.

Consecințele îngrășării și obezității

Asupra sănătății fizice

Repercusiunile psihologice se înregistrează, în general, mai rapid decât problemele fizice.

Copiii cu surplus ponderal sau obezi prezintă mai multe riscuri, pe termen mai scurt sau mai  lung, de a suferi de:

• rezistență la insulină sau diabet de tip 2;
• hipertensiune;
• nivel ridicat al colesterolului;
• afecțiuni ale ficatului;
• boli cardiovasculare;
• probleme legate de articulații;
• astm;
• apnee în somn;
• tulburări musculo-scheletice, ca osteoartrită, dar, mult mai frecvent, aceste tulburări pot compromite jocul liber și activitățile sportive ale unor copii, chiar de la o vârstă fragedă;
• anumite tipuri de cancer (ex.: cancerul endometrial, mamar și de colon).

Asupra sănătății mintale

Un surplus de greutate și obezitatea pot dăuna, de asemenea, sănătății mintale a copilului. Un copil cu surplus de greutate sau obez prezintă un risc mai mare:

• să aibă o stimă de sine redusă;
• să trăiască în anxietate;
• să prezinte simptome de depresie, iar, în cazuri extreme, gânduri negre sau gesturi suicidare;
• să fie izolat social;
• să fie victimă a discriminării și a luării în batjocură. Luarea în râs, batjocorirea pot marca un copil la modul permanent, generând sechele pe termen foarte îndelungat.

Este indicat să se acționeze pentru a stăpâni situația cât mai rapid posibil. Important este ca greutatea copilului să fie stabilizată, adoptând, în familie, niște comportamente alimentare sănătoase și un mod de viață sănătos care îi vor permite o creștere și o dezvoltare corespunzătoare vârstei sale.