Intoleranţa la gluten

1. Ce este glutenul?

Tulburări digestive, oboseală acută, stări de depresie inexplicabile….se pot explica printr-o  intoleranţă la gluten, cunoscută şi sub denumirea de boală celiacă. Efectele acestei intoleranţe pot fi diminuate evitând consumul alimentelor care conţin gluten.

Glutenul este  un termen generic pentru a desemna o serie de proteine care se găsesc în unele cereale : secară, ovăz, grâu, orz, grâu kamut, grâu spelta. Proteinele din gluten care provoacă boala celiacă sunt gliadinele din grâu, secalinele din secară, hordeninele din orz. Glutenul se formează în cursul procesului de panificaţie, în timpul frământării aluatului. El are drept proprietate să confere volum şi elasticitate produselor de brutărie, asigurându-le o consistenţă moale, pufoasă.

2. Ce înseamnă intoleranţa la  gluten ?

Intoleranţa la gluten sau boala celiacă nu provoacă o reacţie violentă imediată. Ingerarea de gluten provoacă o reacţie imunitară anormală, antrenând producerea de anticorpi îndreptaţi împotriva  proteinelor din gluten.  Aceasta creează o reacţie inflamatorie la nivelul celulelor  vilozităţilor intestinale, mici  structuri ale intestinului care permit absorbţia majorităţii nutrienţilor, vitaminelor şi mineralelor. Această afectare a vilozităţilor intestinale, care poate ajunge până la distrugerea lor completă (atrofie vilozitară,) alterează absorbţia nutrienţilor, ceea ce provoacă diferite simptome: oboseală, anemie, tulburări de dispoziţie, slăbit, osteoporoză.

3. Care sunt simptomele ?

La sugari, boala celiacă  se manifestă (în general, în momentul diversificării alimentare şi deci al introducerii  glutenului în alimentaţie) printr-o diaree cronică, cu scaune moi, anorexie (refuzul de a mânca/lipsa poftei de mâncare), vărsături, abdomen balonat, stoparea luării în greutate, apoi a creşterii. Pe de altă parte, copilul este palid, trist, obosit şi pot surveni întârzieri în dezvoltarea sa psihomotorie.

Acest tablou clasic al bolii poate fi practic evitat în zilele noastre graţie unei diagnosticări timpurii. Puse la punct în anii 1990, testele sanguine sunt efectuate destul de rapid în prezenţa unor simptome digestive relativ minore: scaune cu aspect anormal, scăderea poftei de mâncare, o creştere insuficientă în greutate sau simptome nedigestive (infecţii repetate, anomalii ale smalţului dentar, anemie prin carenţă în fier care nu se corectează în ciuda tratamentului). În aceste situaţii, o prelevare de sânge în căutarea de anticorpi IgA transglutaminaze,  caracteristice bolii, permite diagnosticarea rapidă. Ulterior, aceasta va fi confirmată de o biopsie intestinală. În absenţa unor simptome, diagnosticul de boală celiacă poate fi pus şi în urma depistării printre membrii familiei a unui bolnav sau la copiii care prezintă o patologie asociată frecvent cu o boală celiacă.

Printre principalele simptome se numără:

  • Crampe, dureri articulare şi musculare, sindromul Raynaudtulburare caracterizată printr-o sensibilitate exagerată a vaselor de sânge mici care irigă extremităţile (mâini, picioare, nas, urechi) la variaţiile de temperatură, în special la frig.
  • Carenţe : anemie, absorbţie necorespunzătoare a vitaminelor B şi D.
  • Tulburări de comportament: aritmii, nervozitate, depresie, tulburări de somn.
  • Tulburări intestinale: balonări, cancer de colon, constipaţie, diaree, diverticuli (punguţe de mucoasă care ies prin orificii de mici dimensiuni din peretele colonului).
  • Boli  ale gingiilor, halenă (respiraţie urât mirositoare).
  • La femei: dezechilibru hormonal, infecţii urinare, infertilitate, cicluri dureroase
  • Astm, diabet, oboseală cronică, afecţiuni tiroidiene, obezitate sau scădere în greutate.

4. Ce fel de tratament ?

În prezent, nu există niciun medicament pentru tratarea bolii celiace. Unicul tratament constă în adoptarea permanentă a unui regim alimentar care să excludă glutenul. Obiectivele sunt următoarele:

  • Eliminarea simptomelor bolii celiace.
  • Ameliorarea situaţiei nutriţionale a pacientului.
  • Favorizarea unei creşteri armonioase.
  • Limitarea riscului unor complicaţii pe termen lung.

În prezent, nu există obligativitatea legală de a menţiona pe alimente aportul în gluten. Unii producători indică totuşi absenţa glutenului, aplicând un simbol pe produsul lor, adică un “ spic de grâu barat într-un cerc ”, însemnând că produsul respectiv este lipsit de gluten.

Este însă necesar să se decodifice toate denumirile sub care poate fi regăsit glutenul: “substanţe  amilacee ”, “ amidon modificat”, “ proteine vegetale ”, “ lianţi proteinici vegetali” etc. Glutenul este utilizat ca liant. De aceea, aceste ingrediente intră în compoziţia a numeroase alimente transformate: conserve de carne, iaurturi 0%, peşte pane, unele sosuri soia şi supe de legume.

Alimentele de evitat sunt, aşadar:

  • Grâul: amidon din grâu, bulgur, făină albă, făină de grâu, germeni de grâu, paste, prăjituri, pâine, griş, pesmet, pizza, plăcinte…
  • Ovăz
  • Orz: bere
  • Grâu spelta
  • Secară

Alimentele care le pot înlocui :

  • Orez
  • Porumb
  • Cartofi şi fecule de cartofi
  • Soia : tofu.
  • Hrişcă
  • Quinoa
  • Mei
  • Sorg